Apo-Alendronate 70mg tab.N4 (alendronat natriu)

Descriere Apo-Alendronate 70mg tab.N4 (alendronat natriu)

Denumirea comercială

Apo-Alendronate

DCI-ul substanţei active

Acidum alendronicum

Compoziţia preparatului

1 comprimat conţine:
substanţa activă: acid alendronic (sub formă de alendronat de sodiu) - 70 mg; substanţe auxiliare: stearat de magneziu, manitol, celuloză microcristalină.

Descrierea preparatului

Comprimate filmate de culoare albă, ovale, biconvexe, inscripţionate „APO" pe o suprafaţă şi „ALE70" pe cealaltă.

Forma farmaceutică

Comprimate.

Grupa farmacoterapeutică şi codul АТС

Medicament care influenţează structura şi mineralizarea oaselor. Bifosfonat, M05BA04.

Proprietăţile farmacologice

Proprietăţile farmacodinamice

Substanţa activă, alendronatul de sodiu, este un bifosfonat. împiedică resorbţia oaselor de către osteoclaste, nu influenţează procesele formării ţesutului osos. Blocând activitatea osteoclastelor, nu influenţează multiplicarea lor locală şi fixarea lor pe suprafaţa osoasă. în tratamentul cu alendronat se formează ţesut osos cu structură şi compoziţie normală.

Proprietăţile farmacocinetice

Absorbţia: biodisponibilitatea orală medie a alendronatului la femei a fost 0,64 % pentru doze de la 5 la 70 mg administrate după un post nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun standardizat. în studiile asupra osteoporozei, alendronatul a fost eficace când a fost administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă sau băutură a zilei. Administrarea concomitentă a sucului de portocale sau cafelei reduce biodisponibilitatea cu 60%. La persoane sănătoase, prednisoionul administrat oral (20 mg de 3 ori pe zi timp de 5 zile) nu a determinat nici o schimbare semnificativă din punct de vedere clinic a biodisponibilităţii alendronatului (o creştere medie de ia 20 % până la 44 %). Distribuţia: după administrarea internă temporar se distribuie în ţesuturile moi, apoi rapid trece în ţesutul osos şi se elimină cu urina. Se fixează cu proteinele plasmatice în raport de circa 78%. Biotransformarea: nu există dovezi că alendronatul este metabolizat.
Eliminarea: circa 50% din doză se elimină cu urina. în masele fecale substanţa nu se determină. Peste 6 ore după administrare concentraţia piasmatică se reduce mai mult de 95%. Timpui de înjumătăţire constituie circa 10 ani, ceea ce ne indică la eliminarea alendronatului din ţesutul osos. Insuficienţă renală
Cu toate că nu există informaţii clinice, este probabil că eliminarea de alendronat prin rinichi va fi redusă la pacienţii cu funcţie renală afectată. Ca urmare, o acumulare în oase ceva mai mare ar putea să fie de aşteptat la pacienţii cu funcţie renală afectată.

Indicaţii terapeutice

Tratamentul osteoporozei la femei în postmenopauză (reducerea riscului dezvoltării traumelor vertebrelor şi capului osului femural).
Tratamentul osteoporozei la bărbaţi (reducerea incidenţei fracturilor).

Doze şi mod de administrare

Doza recomandată constituie 70 mg o dată pe săptămână.
Pentru asigurarea absorbţiei optime preparatul se va administra dimineaţa pe nemâncate, numai cu apă obişnuită, cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă, băutură sau alt medicament al zilei respective. Alte băuturi, inclusiv apa minerală, alimentele, un şir de remedii medicamentoase pot reduce absorbţia alendronatului.
Pentru evitarea iritaţiei locale a mucoasei cavităţii bucale şi esofagului Apo-alendronate trebuie administrat cu un pahar plin cu apă (200-250 ml). Comprimatul se înghite întreg, fără a fi mestecat şi nepermiţându-i să se dizolve în cavitatea bucală. După administrarea comprimatului nu se permite de a iua poziţie orizontală a corpului cel puţin 30 min., după aceasta se va lua dejunul. Comprimatul nu se va administra dimineaţa, până la scularea din pat sau seara după culcare.
Toţi pacienţii vor administra un supliment de calciu şi vitamina D, dacă aportul alimentar este inadecvat. Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei 0,58-1 ml/sec [35-60 ml/min]). Apo-alendronate nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 0,58 ml/sec [< 35 ml/min]) din cauza lipsei experienţei clinice.
Pacienţii trebuie instruiţi că în cazul omiterii unei doze de Apo-alendronate 70 mg o dată pe săptămână, aceasta e necesar de administrat dimineaţa următoare după ce şi-au amintit. Nu trebuie de administrat două doze în aceeaşi zi, dar să revină la administrarea unei doze o dată pe săptămână, aşa cum fusese iniţial

Reacţii adverse

Reacţii adverse raportate în cadrul studiilor clinice:
Din partea tractului gasirointestinal: dureri abdominale (3,7%), dispepsie (2,7%), eructaţii acide (1,9%), greţuri (1,9%), distensie abdominală (1%); constipaţii (0,8%), flatulenţă (0,4%), gastrită (0,2%). Din partea aparatului locomotor: durere musculo-scheletică (la nivelul oaselor, muşchilor sau articulaţiilor) (2,9%), crampe musculare (0,2%).
Reacţii adverse raportate în perioada postmarketing:
Generale: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv urticarie şi edem angioneurotic. Simptome tranzitorii cum sunt reacţiile de fază acută (mialgie, stare de slăbiciune şi în cazuri rare febră), de obicei legate de începutul tratamentului. Rar poate apărea hipocalcemie simptomatică, atât în asociere cu factori predispozanţi, cât şi la pacienţi fără factori predispozanţi cunoscuţi.
Din partea tractului gastrointestinal: esofagită, eroziuni esofagiene, ulceraţii esofagiene, în cazuri rare -strictură sau perforaţii esofagiană, ulceraţie orofaringiană. Rareori - ulcer gastric sau duodenal, unele severe şi cu complicaţii, deşi o relaţie cauzală nu a fost stabilită.
Din partea tegumentelor: erupţii cutanate (ocazional cu fotosensibilitate), prurit, rar - reacţii cutanate severe, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică. Din partea organelor de simţ: rar - uveită, sclerită.
Osteonecroza maxilarului: osteonecroza maxilarului a fost raportată la pacienţi aflaţi în tratament cu bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor privesc pacienţi cu cancer, dar astfel de cazuri au fost raportate şi la pacienţi trataţi pentru osteoporoză. Osteonecroza maxilarului este, în general, legată de o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (incluzând osteomielita). De asemenea, diagnosticul de cancer, chimioterapia, radioterapia, corticosteroizii şi igiena bucală deficitară sunt considerate factori de risc.

Tumefierea articulaţiilor.
Osteonecroza maxilarului prezintă alţi multipli factori de risc. Nu este posibil de determinat dacă aceste evenimente sunt legate de alendronat sau alţi bifosfonaţi, medicamente concomitente sau alte tratamente (de exemplu, chimioterapie, radioterapia capului şi gâtuiui, corticosteroizi), maladii subclinice sau alţi factori de risc (de exemplu, anemie, infecţii, afecţiuni orale preexistente). Valori ale testelor de laborator: scăderi asimptomatice, moderate şi tranzitorii ale valorilor serice ale calciului şi fosfaţilor.
Osteonecroza maxilarului: osteonecroza maxilarului a fost raportată la pacienţi aflaţi în tratament cu bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor privesc pacienţi cu cancer, dar astfel de cazuri au fost raportate şi la pacienţi trataţi pentru osteoporoză. Osteonecroza maxilarului este, în general legată de o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (incluzând osteomielita). De asemenea, diagnosticul de cancer, chimioterapia, radioterapia, corticosteroizii şi igiena bucală deficitară sunt considerate factori de risc.

Tumefierea articulaţiilor.
Osteonecroza maxilarului prezintă alţi multipli factori de risc. Nu este posibil de determinat dacă aceste evenimente sunt legate de alendronat sau alţi bifosfonaţi, medicamente concomitente sau alte tratamente (de exemplu, chimioterapie, radioterapia capului şi gâtului, corticosteroizi), maladii subclinice sau alţi factori de risc (de exemplu, anemie, infecţii, afecţiuni orale preexistente).
Valori ale testelor de laborator: scăderi asimptomatice, moderate şi tranzitorii ale valorilor serice ale calciului şi fosfaţilor.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la orice component al preparatului.
Anomaliile esofagului şi alţi factori, ce fac dificil tranzitul esofagian (acalazia, strictură, etc). Incapacitatea bolnavului de a rămâne în poziţie verticală, cel puţin pe şezute, timp de 30 min.

Hipocalcemie.
Insuficienţă renală cu clearance-ul creatininei < 0,58 ml/sec [< 35 ml/min]. Sarcina şi perioada de şi alăptare.

Supradozaj

Simptome: hipocalcemie, hipofosfatemie, reacţii adverse din partea porţiunii superioare a tractului digestiv (pirozis, esofagită, gastrită, ulcer).
Tratament specific nu există. Se recomandă administrarea antacidelor, laptelui. Pentru a evita iritaţia esofagului nu se va induce voma, bolnavul se va afla în poziţie verticală (în picioare sau pe şezute). Dializa nu este eficientă.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

Alendronatul, ca şi alţi bifosfonaţi, poate provoca iritarea locală a ţesuturilor tractului digestiv.
La pacienţii aflaţi în tratament cu alendronat s-au raportat reacţii adverse la nivelul esofagului, cum sunt: esofagită, ulceraţii sau eroziuni esofagiene, în cazuri rare complicate cu stricturi esofagiene sau perforaţii. în unele cazuri ele erau severe şi necesitau spitalizare. Pacienţii vor fi instruiţi să întrerupă imediat tratamentul cu alendronat şi să consulte medicul dacă apar simptome de iritaţie esofagiană, cum sunt: disfagie, odinofagie, durere retrostemală sau pirozis recent apărut sau agravat.
Riscul reacţiilor adverse esofagiene severe este mai mare la pacienţii care se culcă după administrarea alendronatului şi/sau nu administrează comprimatul cu un pahar plin cu apă şi/sau continuă să ia alendronat după apariţia simptomelor de iritaţie esofagiană. Astfel este foarte important ca instrucţiunile
de administrare complete să fie aduse la cunoştinţa pacientului şi să fie înţelese de către acesta.
Din cauza posibilelor efecte iritante ale Apo-alendronate asupra mucoasei tractului gastrointestinal
superior şi un potenţial de agravare a bolilor subclinice, este necesară o precauţie deosebită la administrarea de Apo-alendronate la pacienţii cu afecţiuni active la nivel gastrointestinal superior, cum ar fi disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrite, duodenite sau ulcer.
Pentru facilitarea trecerii în stomac şi reducerea iritaţiei posibile a esofagului, pacienţii vor fi instruiţi să administreze fiecare comprimat de Apo-alendronate cu un pahar plin cu apă. Pacienţii vor fi instruiţi să nu să se culce decât după prima masă a zilei, care trebuie să fie la cel puţin 30 de minute după luarea comprimatului.
Pacienţii nu vor mesteca şi nu vor dizolva comprimatul în cavitatea bucală din cauza unui potenţial de ulceraţii orofaringiene. Pacienţii vor fi instruiţi în mod special să nu ia Apo-alendronate seara după culcare sau dimineaţa până la scularea din pat. Pacienţii vor fi informaţi că nerespectarea acestor instrucţiuni poate creşte riscul de apariţie a problemelor esofagiene.
Cu toate că în studii clinice extinse nu s-a observat un risc crescut în acest domeniu, după punerea pe piaţă a preparatului s-au raportat cazuri rare de ulcer gastric şi duodenal, unele dintre ele severe şi cu complicaţii Totuşi, o relaţie cauzală nu a fost stabilită.
Trebuie luate în considerare şi alte cauze ale osteoporozei în afara deficientei de estrogeni, vârsta înaintată şi utilizarea glucocorticoizilor.
Osteonecroza maxilarului a fost raportată la pacienţi suferind de cancer care au primit scheme de terapie, ce includ bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au primit, de asemenea, chimioterapie şi corticosteroizi. Majoritatea cazurilor au apărut după extracţii dentare cu vindecare întârziată. Mulţi au prezentat semne de infecţie locală, inclusiv osteomielita. Unele dintre aceste cazuri au apărut la pacienţii care primesc tratament oral pentru osteoporoza postmenopauză şi alte diagnostice. Pacienţii care dezvoltă osteonecroza maxilarului trebuie să primească tratament adecvat cu antibiotice şi/sau chirurgie orală.
înainte de a începe tratamentul cu bifosfonaţi la pacienţii cu factori de risc concomitenţi (de exemplu: cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igienă bucală insuficientă) va trebui să fie luată în considerare examinarea stomatologică însoţită de intervenţie profilactică adecvată, în timpul tratamentului, aceşti pacienţi vor trebui să evite, dacă este posibil, procedurile dentare invazive. La pacienţii la care apare osteonecroza maxilarului în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, operaţiile stomatologice pot exacerba boala. La pacienţii care necesită proceduri dentare, nu există date care să sugereze dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de apariţie a osteonecrozei maxilarului. Abordarea terapeutică de către medicul curant pentru fiecare pacient se va baza pe evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.
Hipocalcemia trebuie corectată înainte de a începe tratamentul cu alendronat. De asemenea, trebuie tratate şi alte tulburări ale metabolismului mineral (de ex., deficienţa vitaminei D). La aceşti pacienţii în timpul tratamentului cu alendronat este necesar de monitorizat valorile calciului seric, precum şi simptomele de hipocalcemie.
în cazuri rare s-a raportat o hipocalcemie simptomatică, deseori la pacienţi cu afecţiuni care predispun la aceasta. Pacienţii vor fi informaţi să raporteze medicului orice simptome de hipocalcemie, cum ar fi parestezii sau spasme musculare. Medicul va evalua cu atenţie pacienţii care dezvoltă hipocalcemie în timpul tratamentului cu alendronat în vederea determinării factorilor predispozanţi. Datorită efectelor pozitive ale alendronatului asupra creşterii mineralizării osoase, pot apărea scăderi mici şi asimptomatice ale valorilor calciului şi fosfatului seric, în special la pacienţii cu boala Paget, la care turnoverul osos este foarte crescut şi la pacienţii care administrează glucocorticoizi, la care absorbţia calciului poate fi scăzută.
Asigurarea   administrării adecvate de calciu şi vitamina D îndeosebi este importantă în cazul tratamentului bolnavilor cu boala Paget şi celor ce administrează glucocorticosteroizi

Administrarea la pacienţii vârstnici:

în cadrul studiilor clinice nu s-a evidenţiat nici o diferenţă legată de vârstă în privinţa profilului de eficacitate sau de siguranţă al alendronatului. Ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii vârstnici.

Administrarea la copii:

alendronatul nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea lui la această categorie de vârstă.

Sarcina şi alăptarea

Nu există date suficiente privind administrarea alendronatului la femeile însărcinate, astfel nu se va administra în timpul sarcinii.
Nu se ştie dacă alendronatul se excretă în laptele matern, astfel nu se va administra femeilor care alăptează.

Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje

Nu influenţează capacitatea de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje.

Interacţiuni cu alte medicamente

Dacă este luat în acelaşi timp, este posibil ca alimentele şi băuturile, inclusiv apa minerală, suplimentele de calciu, antacidele şi unele medicamente cu administrare orală să interfereze cu absorbţia alendronatului. Astfel medicamentele pot fi administrate intern nu mai devreme decât peste 30 minute după ce s-a luat alendronatul.
Alte interacţiuni sunt puţin probabile.

Prezentare, ambalaj

Comprimate 70 mg. Câte 4 comprimate în blister, câte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.

Păstrare

A se păstra la temperatura 15-30 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Termen de valabilitate

30 luni.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

Statutul legal

Cu prescripţie medicală.