Lorista

Lorista

Producator: KRKA d.d., Novo mesto (prod.: KRKA d.d., Novo mesto, Slovenia; TAD Pharma GmbH, Germania)(Slovenia)

Pretul: 70.6 lei (cutia)

Reducere
3% - 68.48 lei
5% - 67.07 lei

  • : comp. film.
  • : 50 mg
  • : N14x2

Descriere Lorista

1.      DENUMIREA COMERCIALÃ A MEDICAMENTULUI

Lorista 50 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVÃ SI CANTITATIVÃ

Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50 mg, echivalent cu losartan 41,6 mg.
Excipient: lactozã monohidrat
Lorista 50 mg: 59,3 mg per comprimat
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICÃ

Comprimat filmat
Lorista 50 mg: comprimat filmat oval, biconvex, de culoare albã.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti, copii si adolescenti cu vârsta de 6 pânã la 18 ani.
Tratamentul bolii renale la pacientii cu hipertensiune arterialã si diabet zaharat tip 2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv.
Tratamentul insuficientei cardiace cronice (la pacientii >60 ani), atunci când tratamentul cu inhibitori ai ECA nu mai este considerat adecvat din cauza reactiilor adverse, în special tuse sau din cauza contraindicatiei. La pacientii cu insuficientã cardiacã stabilizatã prin tratament cu un inhibitor ECA nu se recomandã trecerea la terapia cu losartan. Pacientii trebuie sã prezinte o fractie de ejectie ventricularã ≤40 % si sã fie stabilizati clinic sub tratamentul pentru insuficientã cardiacã cronicã.
Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacientii hipertensivi cu hipertrofie ventricularã stângã, documentatã prin ECG (vezi pct. 5.1, studiul LIFE, Race).
4.2 Doze si mod de administrare
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate cu un pahar cu apã.
Losartanul poate fi administrat cu sau fãrã alimente.
Hipertensiune arterialã
La majoritatea pacientilor doza uzualã initialã si de întretinere este 50 mg losartan o datã pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins în 3 pânã la 6 sãptãmâni dupã initierea tratamentului. Unii pacienti pot obtine un beneficiu suplimentar prin cresterea dozei la 100 mg o datã pe zi (dimineata). Losartanul poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive, în special cu diuretice (de exemplu, hidroclorotiazida).
Hipertensiune arterialã la copii si adolescenti
Nu existã suficiente date privind eficacitatea si siguranta administrãrii losartanului în tratamentul hipertensiunii arteriale la copii si adolescenti cu vârsta cuprinsã între 6 si 18 ani (vezi pct. 5.1). La copiii hipertensivi cu vârsta de peste 1 lunã, nu existã suficiente date privind farmacocinetica medicamentului (vezi pct. 5.2).
Pentru pacientii care pot înghiti comprimate si greutate >20 kg pânã la <50 kg, doza uzualã recomandatã este de 25 mg o datã pe zi. În cazuri exceptionale, doza poate fi crescutã pânã la maxim 50 mg, o datã pe zi. Dozele trebuie ajustate în functie de rãspunsul tensiunii arteriale la tratament.
La pacientii cu greutate >50 kg, doza uzualã recomandatã este de 50 mg o datã pe zi. În cazuri exceptionale, doza poate fi crescutã pânã la maxim 100 mg o datã pe zi. La copii si adolescenti nu a fost studiatã administrarea de doze mai mari de 1,4 mg/kg (sau peste 100 mg) pe zi.
Losartanul nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu existã suficiente date clinice.
Medicamentul nu este recomandat la copiii si adolescentii cu rata filtrãrii glomerulare <30 ml/ min / 1,73 m2 suprafatã corporalã, deoarece nu existã date clinice (vezi si pct. 4.4).
De asemenea, losartanul nu este recomandat la copiii si adolescentii cu insuficientã hepaticã (vezi si pct. 4.4).
Pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 si proteinurie ≥0,5 g/zi
Doza uzualã initialã este 50 mg o datã pe zi. În functie de rãspunsul tensiunii arteriale, doza poate fi crescutã pânã la 100 mg o datã pe zi, începând de la o lunã dupã initierea tratamentului. Losartanul poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa-sau beta- blocante si medicamente cu actiune centralã) precum si în asociere cu insulinã sau alte antidiabetice orale utilizate în mod frecvent (de exemplu sulfonilureice, glitazone si inhibitori de glucozidazã).
Insuficientã cardiacã
La pacientii cu insuficientã cardiacã, doza initialã uzualã de losartan este de 12,5 mg o datã pe zi. În general, doza trebuie stabilitã treptat, la intervale de o sãptãmânã (adicã 12,5 mg zilnic, 25 mg zilnic, 50 mg zilnic), pânã la doza uzualã de întretinere de 50 mg o datã pe zi, în functie de tolerabilitate.
Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventricularã stângã documentatã prin ECG
Doza initialã uzualã este 50 mg losartan o datã pe zi. În functie de rãspunsul tensiunii arteriale, poate fi adãugatã o dozã micã de hidroclorotiazidã si/sau doza de losartan poate fi crescutã la 100 mg o datã pe zi.
Grupe speciale de pacienti
Utilizare la pacientii cu depletie volemicã intravascularã
Pentru pacientii cu depletie volemicã intravascularã (de exemplu cei tratati cu doze mari de diuretice), trebuie luatã în considerare administrarea unei doze initiale de 25 mg o datã pe zi (vezi pct. 4.4).
Utilizare la pacientii cu insuficientã renalã si pacientii care efectueazã sedinte de hemodializã
La pacientii cu insuficientã renalã si pacientii care efectueazã sedinte de hemodializã nu este necesarã ajustarea dozei.
Utilizare la pacientii cu insuficientã hepaticã
La pacientii cu antecedente de insuficientã hepaticã, trebuie luatã în considerare administrarea unei doze mai mici. Nu existã date suficiente la pacientii cu insuficientã hepaticã severã. De aceea, losartanul este contraindicat la pacientii cu insuficientã hepaticã severã (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Utilizare la vârstnici
Desi trebuie luatã în considerare initierea tratamentului cu doza de 25 mg la pacientii cu vârsta de peste 75 ani, de obicei, nu este necesarã ajustarea dozei la pacientii vârstnici.
4.3     Contraindicatii
-         Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 4.4 si 6.1).
-         Al doilea si al treilea trimestru de sarcinã (vezi pct. 4.4 si 4.6).
-         Insuficientã hapaticã severã.
4.4     Atentionãri si precautii speciale pentru utilizare
Hipersensibilitate
Angioedem: pacientii cu antecedente de angioedem (edem facial, labial, faringo-laringian si/sau lingual) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).
Hipotensiune arterialã si dezechilibru hidro-electrolitic
La pacientii cu depletie volemicã si/sau depletie de sodiu determinate de tratament cu doze mari de diuretice, dietã hiposodatã, diaree sau vãrsãturi, poate apãrea hipotensiune arterialã simptomaticã, în special la initierea terapiei sau la cresterea dozei. Aceste afectiuni trebuie corectate înaintea administrãrii losartanului sau se recomandã utilizarea unei doze initiale mai mici (vezi pct. 4.2). Aceste recomandãri sunt valabile si în cazul copiilor si adolescentilor.
Dezechilibru electrolitic
La pacientii cu insuficientã renalã, cu sau fãrã diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice sunt frecvente si trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8). De aceea, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale potasiului si creatininei, în special la pacientii cu insuficientã cardiacã si clearance-ul creatininei între 30-50 ml/ min. Utilizarea concomitentã a losartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu nu este recomandatã (vezi pct. 4.5).
Insuficientã hepaticã
Pe baza datelor de farmacocineticã care demonstreazã cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu cirozã hepaticã, trebuie luatã în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficientã hepaticã. Nu existã date clinice privind utilizarea losartanului la pacientii cu insuficientã hepaticã severã. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficientã hepaticã severã (vezi pct. 4.2 si 5.2). De asemenea, losartanul nu este indicat la copiii si adolescentii cu insuficientã hepaticã (vezi pct. 4.2).
Insuficientã renalã
Ca o consecintã a inhibãrii sistemului reninã-angiotensinã, au fost raportate modificãri ale functiei renale, inclusiv insuficientã renalã (în particular, la pacientii a cãror functie renalã este dependentã de sistemul reninã-angiotensinã-aldosteron, cum sunt cei cu insuficientã cardiacã severã sau disfunctii renale preexistente). De asemenea, similar altor medicamente care influenteazã sistemul reninã-angiotensinã-aldosteron, au fost raportate cresteri ale uremiei si creatininemiei la pacientii cu stenozã bilateralã de arterã renalã sau stenoza arterei renale pe rinichi unic functional; aceste modificãri ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului. Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenozã bilateralã de arterã renalã sau stenozã a arterei renale pe rinichi unic functional.
Utilizare la copii si adolescenti cu insuficientã renalã
Losartan nu este recomandat la copiii si adolescentii cu rata filtrãrii glomerulare <30ml/ min/1,73 m2 suprafatã corporalã, deoarece nu existã date clinice (vezi pct. 4.2).
În timpul tratamentului cu losartan, functia renalã poate fi afectatã, de aceea este necesarã monitorizarea regulatã. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care losartanul este administrat în cursul altor afectiuni (febrã, deshidratare) cu potential de afectare a functiei renale.
S-a observat cã utilizarea concomitentã de losartan si inhibitori ECA determinã disfunctie renalã; de aceea, utilizarea concomitentã nu este recomandatã.
Transplant renal
Nu existã date referitoare la utilizarea medicametului la pacientii cu transplant renal recent.
Hiperaldosteronism primar
Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu rãspund, în general, la administrarea de medicamente antihipertensivele care actioneazã prin inhibarea sistemului reninã-angiotensinã. De aceea, utilizarea losartanului nu este recomandatã la acesti pacienti.
Boalã coronarianã si boalã cerebrovascularã
Similar oricãrui medicament antihipertensiv, scãderea excesivã a tensiunii arteriale la pacientii cu ischemie cardiacã si boalã cerebrovascularã poate produce infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Insuficientã cardiacã
Similar altor medicamente care actioneazã asupra sistemului reninã-angiotensinã, la pacientii cu insuficientã cardiacã, cu sau fãrã insuficientã renalã, existã riscul aparitiei hipotensiunii arteriale severe si insuficientei renale (deseori acutã).
Nu existã date clinice suficiente cu privire la utilizarea losartanului la pacientii cu insuficientã cardiacã si insuficientã renalã severã concomitentã, la pacientii cu insuficientã cardiacã severã (clasã NYHA IV) si la pacientii cu insuficientã cardiacã si aritmii cardiace simptomatice care pot pune viata în pericol. De aceea, losartanul trebuie utilizat cu precautie la aceste grupe de pacienti. Asocierea losartanului cu un beta-blocant trebuie utilizatã cu precautie (vezi pct. 5.1).
Stenozã aorticã si mitralã, cardiomiopatie hipertroficã obstructivã
Similar utilizãrii altor vasodilatatoare, la pacientii cu stenozã aorticã si mitralã sau cardiomiopatie hipertroficã obstructivã este necesarã precautie deosebitã.
Intolerantã la galactozã, deficit de lactazã (Lapp), sindrom de malabsorbtie la glucozã-galactozã
Acest medicament contine lactozã. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantã la galactozã, deficit de lactazã (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucozã-galactozã nu trebuie sã utilizeze acest medicament.
Sarcinã
Tratamentul cu losartan nu trebuie început în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu losartan este consideratã esentialã, pacientele care planificã o sarcinã trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de sigurantã stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticãrii unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat si, dacã este cazul, se va începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).
Alte atentionãri si precautii
Similar inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul si alti antagonisti ai angiotensinei par a avea o eficacitate mai redusã în scãderea tensiunii arteriale la populatia apartinând rasei negre comparativ cu celelalte rase, posibil datoritã unei prevalente mai mari a concentratiilor plasmatice reduse de reninã la pacientii hipertensivi apartinând rasei negre.
4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Alte medicamente antihipertensive pot creste efectul hipotensiv al losartanului. Alte medicamente care pot determina hipotensiune arterialã sunt antidepresivele triciclice, antipsihoticele, baclofenul, amifostina. Utilizarea concomitentã cu astfel de medicamente care au ca reactie adversã principalã reducerea tensiunii arteriale poate creste riscul de hipotensiune arterialã.
Losartanul este metabolizat predominant de enzimele citocromului P450 (CYP) 2C9 la metabolitul activ carboxi-acid. Într-un studiu clinic s-a observat cã fluconazolul (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%. S-a observat cã administrarea concomitentã a losartanului cu rifampicinã (inductor al enzimelor implicate în metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Semnificatia clinicã a acestor efecte nu este cunoscutã. Nu s-au observat diferente ale expunerii în cazul tratamentului concomitent cu fluvastatinã (inhibitor slab al CYP2C9).
Similar altor medicamente care blocheazã angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitentã a altor medicamente care economisesc potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactonã) sau care pot creste valoarea concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu heparinã), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot duce la cresterea potasemiei. Administrarea concomitentã nu este recomandatã.
Cresterea reversibilã a concentratiei serice de litiu si a toxicitãtii acestuia a fost raportatã în timpul administrãrii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA. Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea antagonistilor receptorilor de angiotensinã II. Administrarea concomitentã de litiu si losartan trebuie efectuatã cu prudentã. Dacã aceastã administrare concomitentã se dovedeste esentialã, se recomandã monitorizarea litemiei pe durata utilizãrii concomitente.
Atunci când antagonistii angiotensinei II se administreazã concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (adicã inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare si AINS neselective) poate sã aparã diminuarea efectului antihipertensiv. În special la pacientii cu disfunctie renalã pre-existentã, administrarea concomitentã de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice poate determina agravarea functiei renale, incluzând insuficientã renalã acutã posibilã si cresterea potasemiei. Asocierea trebuie administratã cu precautie, în special la vîrstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luatã în considerare monitorizarea functiei renale dupã initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic.
4.6     Sarcina si alãptarea
Sarcina
Utilizarea losartanului nu este recomandatã în primul trimestru de sarcinã (vezi pct. 4.4). Utilizarea losartanului în al doilea si al treilea trimestru de sarcinã este contraindicatã (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apãrut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în timpul primului trimestru de sarcinã nu au fost concludente;cu toate acestea, o usoarã crestere a riscului nu poate fi exclusã. Desi nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizãrii ARAII, pentru aceastã clasã de medicamente pot exista riscuri asemãnãtoare. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este consideratã esentialã, pacientele care planificã o sarcinã trebuie sã treacã la un tratament antihipertensiv alternative, cu profil de sigurantã stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticãrii unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat si, dacã este cazul, se va începe un tratament alternativ.
Se cunoaste faptul cã expunerea la losartan în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcinã are efecte fetotoxice la om (scãdere a functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatalã (insuficientã renalã, hipotensiune arterialã, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Dacã expunerea la losartan a avut loc în al doilea trimestru de sarcinã, se recomandã monitorizarea ecograficã a functiei renale si a craniului.
Nou-nãscutii si sugarii ale cãror mame au utilizat losartan trebuie atent monitorizati în vederea depistãrii hipotensiunii arteriale (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 4.4).
Alãptarea
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea losartanului în timpul alãptãrii, nu se recomandã utilizarea losartanului si este de preferat ca în aceastã perioadã sã se utilizeze tratamente alternative, cu profile de sigurantã mai bine stabilite, în special în cazul alãptãrii nou-nãscutului sau prematurului.
4.7     Efecte asupra capacitãtii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitãtii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sã se ia în considerare faptul cã, în timpul administrãrii tratamentului antihipertensiv, în mod particular la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot sã aparã ocazional ameteli sau somnolentã.
4.8     Reactii adverse
Frecventa reactiilor adverse prezentate mai jos este definitã utilizând urmãtoarea conventie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 si <1/10);
Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100);
Rare (≥1/10000 si <1/1000);
Foarte rare (<1/10000),
Cu frecventã necunoscutã (care nu poate fi estimatã din datele disponibile).
În studiile clinice controlate efectuate pentru hipertensiune arterialã esentialã, la pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventricularã stângã, insuficientã cardiacã cronicã, precum si hipertensiune arterialã si diabet zaharat tip 2 cu boalã renalã, evenimentele adverse cele mai frecvente au fost ametelile.
Hipertensiune arterialã
În studiile clinice controlate efectuate pentru hipertensiune arterialã esentialã, la pacienti hipertensivi tratati cu losartan au fost raportate urmãtoarele evenimente adverse:
Tulburãri ale sistemului nervos
Frecvente: ameteli, vertij
Mai putin frecvente: somnolentã, cefalee, tulburãri ale somnului
Tulburãri cardiace
Mai putin frecvente: palpitatii, anginã pectoralã
Tulburãri vasculare
Mai putin frecvente: hipotensiune arterialã simptomaticã (în special la pacientii cu hipovolemie, de exemplu cei cu insuficientã cardiacã severã sau tratati cu doze mari de diuretice), efecte ortostatice dependente de dozã, eruptii cutanate tranzitorii.
Tulburãri gastro-intestinale
Mai putin frecvente: durere abdominalã, constipatie.
Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare
Mai putin frecvente: astenie, fatigabilitate, edem.
Pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventricularã stângã
Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventricularã stângã, au fost raportate urmãtoarele evenimente adverse:
Tulburãri ale sistemului nervos frecvente: ameteli
Tulburãri acustice si vestibulare frecvente: vertij
Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare frecvente: astenie/fatigabilitate
Insuficientã cardiacã cronicã
Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti cu insuficientã cardiacã, au fost raportate urmãtoarele evenimente adverse:
Tulburãri ale sistemului nervos
Mai putin frecvente: ameteli, cefalee
Rare: parestezie.
Tulburãri cardiace
Rare: sincopã, fibrilatie atrialã, accident vascular cerebral.
Tulburãri vasculare
Mai putin frecvente: hipotensiune arterialã, inclusiv hipotensiune arterialã ortostaticã.
Tulburãri respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: dispneee.
Tulburãri gastro-intestinale
Mai putin frecvente: diaree, greatã, vãrsãturi
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: urticarie, prurit, eruptie cutanatã tranzitorie.
Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare
Mai putin frecvente: astenie/fatigabilitate.
Hipertensiune arterialã si diabet zaharat tip 2 cu boalã renalã
Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti cu diabet zaharat tip 2 cu proteinurie (studiul RENAAL, vezi pct. 5.1) cele mai frecvent raportate evenimente adverse legate de administrarea de losartan au fost urmãtoarele:
Tulburãri ale sistemului nervos
Frecvente: ameteli
Tulburãri vasculare
Frecvente: hipotensiune arterialã
Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie/fatigabilitate
Investigatii diagnostice
Frecvente: hipoglicemie, hiperkaliemie.
Urmãtoarele evenimente adverse au apãrut la mai frecvent la pacientii din grupul de tratament cu losartan, comparativ cu cei din grupul la care s-a administrat placebo:
Tulburãri hematologice si limfatice
Cu frecventã necunoscutã: anemie.
Tulburãri cardiace
Cu frecventã necunoscutã: sincopã, palpitatii.
Tulburãri vasculare
Cu frecventã necunoscutã: hipotensiune arterialã ortostaticã.
Tulburãri gastro-intestinale
Cu frecventã necunoscutã: diaree.
Tulburãri musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Cu frecventã necunoscutã: durere la nivelul spatelui.
Tulburãri renale si ale cãilor urinare
Cu frecventã necunoscutã: infectie de tract urinar.
Tulburãri generale si la nivelul locului de administrare
Cu frecventã necunoscutã: simptome gripale.
Din experienta de dupã punerea pe piatã a medicamentului
Dupã punerea pe piatã a medicamentului au fost raportate urmãtoarele evenimente adverse:
Tulburãri hematologice si limfatice
Cu frecventã necunoscutã: anemie, trombocitopenie.
Tulburãri acustice si vestibulare
Cu frecventã necunoscutã: tinitus.
Tulburãri ale sistemului imunitar
Rare: reactii de hipersensibilitate - reactii anafilactice, angioedem incluzând edem laringian si glotic care determinã obstructie respiratorie si/sau edem facial, labial, faringian si/sau lingual; la unii dintre acesti pacienti, angioedemul a fost raportat în antecedente în relatie cu administrarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ECA; vasculitã, inclusiv purpurã Henoch-Schonlein.
Tulburãri ale sistemului nervos
Cu frecventã necunoscutã: migrenã.
Tulburãri respiratorii, toracice si mediastinale
Cu frecventã necunoscutã: tuse.
Tulburãri gastro-intestinale
Cu frecventã necunoscutã: diaree.
Tulburãri hepatobiliare
Rare: hepatitã.
Cu frecventã necunoscutã: tulburãri ale functiei hepatice.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Cu frecventã necunoscutã: urticarie, prurit, eruptie cutanatã tranzitorie.
Tulburãri musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Cu frecventã necunoscutã: mialgie, artralgie.
Tulburãri renale si ale cãilor urinare
Ca o consecintã a inhibãrii sistemului reninã-angiotensinã-aldosteron, la pacientii cu risc au fost raportate tulburãri ale functiei renale, inclusiv insuficientã renalã; aceste modificãri ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4)
Tulburãri psihice
Cu frecventã necunoscutã: depresie.
Investigatii diagnostice
În studiile clinice controlate, au fost înregistrate rareori modificãri importante ale parametrilor standard ai testelor de laborator în relatie cu administrarea losartanului. Rareori s-au înregistrat cresteri ale valorilor serice ale ALT, care s-au normalizat dupã întreruperea tratamentului. Hiperkaliemia (potasemie >5.5 mmol/l) a apãrut la 1,5 % dintre pacientii participanti la studiile clinice pentru hipertensiune arterialã. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat tip 2 si nefropatie, 9,9 % dintre pacientii tratati cu losartan comprimate au dezvoltat hiperkaliemie >5,5 mEq/l, fatã de 3,4 % dintre pacientii la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.4).
Într-un studiu clinic controlat efectuat la pacienti cu insuficientã cardiacã, au fost raportate cresteri ale uremiei, creatininemiei si potasemiei.
Profilul reactiilor adverse la copii si adolescenti pare similar celui observat la adulti. Datele clinice cu privire la utilizarea la copii si adolescenti sunt limitate.
4.9 Supradozaj
Simptome ale intoxicatiei
Pânã în prezent, datele diponibile privind supradozajul la om sunt limitate. Cele mai probabile manifestãri, în functie de intensitatea supradozajului, sunt hipotensiunea arterialã, tahicardia si, posibil, bradicardia.
Tratament
Mãsurile terapeutice depind de perioada de timp de la ingestia medicamentului si de tipul si severitatea simptomelor. Prioritatea medicalã este stabilizarea sistemului circulator. Dupã administrarea oralã a unei doze mai mari decât cea recomandatã, se recomandã utilizarea de cãrbune activat. Ulterior, trebuie instituitã monitorizarea strictã a parametrilor vitali, care, dacã este necesar, trebuie corectati. Nici losartanul si nici metabolitul sãu activ nu pot fi îndepãrtati din organism prin hemodializã.

5.      PROPRIETÃTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietãti farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuticã: antagonisti de angiotensinã II, simpli, codul ATC: C09CA01.
Losartanul este un antagonist de sintezã al receptorilor de angiotensinã II (tip AT1), cu administrare oralã.
Angiotensin II, un vasoconstrictor puternic, este hormonul activ principal al sistemului reninã/angiotensinã si un factor determinant important în fiziopatologia hipertensiunii arteriale. Angiotensina II se leagã de receptorul AT1, care se gãseste în multe tesuturi (de exemplu, musculatura vascularã netedã, glanda suprarenalã, rinichi si inimã) si exercitã mai multe actiuni biologice importante, inclusiv vasoconstrictie si eliberare de aldosteron. De asemenea, angiotensina II stimuleazã proliferarea celulelor musculare netede.
Losartanul blocheazã selectiv receptorii AT1. In vitro si in vivo, atât losartanul cât si metabolitul sãu activ farmacologic, acid carboxilic (E-3174), blocheazã toate actiunile fiziologice importante ale angiotensinei II, indiferent de sursã sau de calea de sintezã.
Losartanul nu prezintã efecte agoniste si nici nu blocheazã alti receptori hormonali sau canale ionice cu rol important în reglarea cardiovascularã. În plus, losartanul nu inhibã ECA (kininaza II), enzima care degradeazã bradikinina. În consecintã, nu are loc o potentare a efectelor mediate de bradikininã.
În timpul administrãrii de losartan, întreruperea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secretiei de reninã, duce la cresterea activitãtii reninei plasmatice. Cresterea activitãtii reninei plasmatice duce la cresterea concentratiilor angiotensinei II în plasmã. Ca urmare a acestei cresteri, activitatea antihipertensivã si inhibarea aldosteronului plasmatic sunt mentinute, indicând o blocare eficace a receptorului angiotensinei II. Dupã 3 zile de la întreruperea administrãrii losartanului, nivelele activitãtii reninei plasmatice si valorile concentratiei plasmatice ale angiotensinei II revin la valorile bazale.
Atât losartanul cât si metabolitul sãu activ farmacologic prezintã o afinitate mult mai mare pentru receptorul AT1 decât pentru receptorul AT2. Metabolitul activ prezintã o activitate de 10 pânã la 40 ori mai mare decât losartanul, în functie de greutate.
Studii clinice la pacienti cu hipertensiune arterialã
În studii clinice controlate, administrarea losartanului o datã pe zi la pacienti cu hipertensiune arterialã esentialã usoarã pânã la moderatã a determinat scãderi semnificativ statistic ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Mãsurarea tensiunii arteriale la 24 ore dupã administrare, comparativ cu momentul de efect maxim , la 5-6 ore dupã administrare, a demonstrat scãderea tensiunii arteriale pe o perioadã de 24 ore. Efectul antihipertensiv a fost paralel cu bioritmul fiziologic diurn. Reducerea tensiunii arteriale la sfârsitul intervalului de administrare a fost aproximativ 70-80% din efectul observat la 5-6 ore dupã administrare.
Întreruperea tratamentului cu losartan la pacientii hipertensivi nu a determinat o crestere marcatã a tensiunii arteriale (rebound). În pofida scãderii marcate a tensiunii arteriale, losartanul nu are efect clinic semnificativ asupra frecventei cardiace.
Losartanul prezintã aceeasi activitate la pacienti hipertensivi de sex masculin si feminin, mai tineri (sub vârsta de 65 ani) si mai vârstnici.
Studiul LIFE
Studiul LIFE (Losartan Intervention For Endpoint Reduction in Hypertension) a fost un studiu clinic randomizat, triplu-orb, controlat activ, efectuat la 9193 pacienti hipertensivi cu vârsta cuprinsã între 55 si 80 ani, cu hipertrofie ventricularã stângã, demonstratã ECG. Pacientii au fost randomizati, administrându-li-se o datã pe zi losartan 50 mg sau atenolol 50 mg. Dacã nu a fost atinsã valoarea tintã a tensiunii arteriale (<140/90 mm Hg), s-a adãugat initial hidroclorotiazidã (12,5 mg) si, dacã a fost necesar, doza de losartan sau de atenolol a fost crescutã la 100 mg o datã pe zi. Dacã a fost necesar, pentru atingerea tensiunii arteriale tintã, au fost adãugate alte medicamente antihipertensive, cu exceptia inhibitorilor ECA, antagonistilor angiotensinei II sau beta-blocantelor).
Durata medie a perioadei de urmãrire a fost 4,8 ani.
Criteriul principal final de evaluare a fost compus din morbiditatea si mortalitatea cardiovascularã, mãsurat prin reducerea incidentei combinate a decesului de cauzã cardiovascularã, accidentului vascular cerebral si infarctului miocardic.
Tensiunea arterialã a fost scãzutã în mod semnificativ, la valori similare, în cele douã grupuri. Tratamentul cu losartan a determinat o reducere a riscului cu 13% (p=0,021, interval de încredere 95%-0,77-0,98) comparativ cu tratamentul cu atenolol la pacientii care au atins criteriul principal final de evaluare compus. Avantajul tratamentului cu losartan în cadrul criteriului primar compus se datoreazã în primul rând scãderii incidentei accidentului vascular cerebral. Tratamentul cu losartan a redus riscul de accident vascular cerebral cu 25%, comparativ cu terapia cu atenolol (p=0,001, interval de încredere 95%-0,63-0,89). Frecventele pentru decesul de cauzã cardiovascularã si pentru infarctul miocardic nu au prezentat diferente semnificative între grupurile de tratament.
Rasã
În studiul LIFE, pacientii apartinând rasei negre tratati cu losartan au prezentat un risc crescut de atingere a criteriului principal final de evaluare compus, adicã aparitia unui eveniment cardiovascular (de exemplu, infarct miocardic, deces de origine cardiovascularã) si, în special, accident vascular cerebral, în comparatie cu pacientii apartinând rasei negre tratati cu atenolol. De aceea, rezultatele studiului LIFE care a comparat tratamentul cu losartan cu terapia cu atenolol, privind mortalitatea/morbiditatea cardiovascularã, nu sunt aplicabile pacientilor apartinând rasei negre cu hipertensiune arterialã si hipertrofie ventricularã stângã.
Studiul RENAAL
Studiul clinic RENAAL (Reduction of Endpoints in NIDDM with the Angiotensin II Receptor Antagonist Losartan) a fost un studiu clinic controlat, efectuat în întreaga lume la 1513 pacienti cu diabet zaharat de tip 2 cu proteinurie, cu sau fãrã hipertensiune arterialã. 751 pacienti au fost tratati cu losartan.
Obiectivul studiului a fost, în afarã de beneficiul efectului hipotensiv, demonstrarea efectului nefroprotector al losartanului potasic.
Pacientii cu proteinurie si creatininemie de 1,3-3,0 mg/dl au fost randomizati pentru li se administra fie tratament cu losartan 50 mg o datã pe zi, dozã fiind crescutã în functie de efectul asupra tensiunii arteriale, fie placebo, cu conditia utilizãrii în antecedente a unui tratament antihipertensiv standard, care a exclus inhibitorii ECA si antagonistii angiotensinei II.
Investigatorii au fost instruiti sã creascã doza medicamentului din studiu pânã la 100 mg o datã pe zi, dacã este necesar; la 72% dintre pacienti s-a administrat doza zilnicã de 100 mg pentru majoritatea perioadei de studiu. Pacientii au fost urmãriti pentru o perioadã de pânã la 4,6 ani (în medie 3,4 ani).
Criteriul principal final de evaluare compus al studiului a fost dublarea creatininemiei, boalã renalã în
stadiul terminal (cu necesitatea dializei sau transplantului), sau deces.
Rezultatele au arãtat cã tratamentul cu losartan (327 evenimente), comparativ cu administrarea de placebo (359 evenimente), a determinat o reducere a riscului cu 16,1% (p=0,022) la pacientii care au atins criteriul principal final de evaluare compus.
Pentru urmãtoarele componente individuale si combinate ale criteriul principal final de evaluare, rezultatele au arãtat o reducere semnificativã a riscului în grupul tratat cu losartan: reducere a riscului pentru dublarea creatininemiei cu 25,3% (p=0,006); reducere a riscului pentru insuficienta renalã în stadiu terminal cu 28,6% (p=0,002); reducere a riscului pentru insuficienta renalã în stadiu terminal sau deces cu 19,9% (p=0,009); reducere a riscului pentru dublarea valorii creatininemiei sau insuficientã renalã în stadiu terminal cu 21,0% (p=0,01).
Nu au existat diferente semnificative între grupul tratat cu losartan si cel la care s-a administrat placebo privitor la mortalitatea de toate cauzele.
Comparativ cu placebo, losartanul a fost în general bine tolerat, asa cum demonstreazã frecventa de întrerupere a tratamentului din cauza evenimentelor adverse care a fost similarã în cele douã grupuri.
Studiile ELITE I si ELITE II
În studiul clinic ELITE efectuat pe o perioadã de 48 sãptãmâni la 722 pacienti cu insuficientã cardiacã (clasa NYHA II-IV), nu a fost observatã nicio diferentã între pacientii tratati cu losartan si cei tratati cu captopril în ceea ce priveste criteriul principal final de evaluare al disfunctiei renale persistente. Observatia din studiul clinic ELITE a faptului cã tratamentul cu losartan a redus riscul de mortalitate, comparativ cu tratamentul cu captopril, nu a fost confirmatã în studiul ulterior ELITE II, descris în continuare.
În studiul ELITE II, tratamentul cu losartan 50 mg o datã pe zi (dozã initialã de 12,5 mg, cu cresterea treptatã a dozelor la 25 mg si 50 mg o datã pe zi) a fost comparat cu administrarea de captopril 50 mg, de trei ori pe zi (dozã initialã de 12,5 mg cu cresterea treptatã a dozelor la 25 mg si 50 mg, de trei ori pe zi). Criteriul principal final de evaluare al acestui studiu prospectiv a fost mortalitatea de toate cauzele.
În acest studiu, 3152 de pacienti cu insuficientã cardiacã (clasa NYHA II-IV) au fost urmãriti timp de aproape doi ani (perioadã medie: 1,5 ani) pentru a se determina dacã tratamentul cu losartan este superior terapiei cu captopril în ceea ce priveste reducerea mortalitãtii de toate cauzele. Criteriul principal final de evaluare nu a arãtat nicio diferentã semnificativã statistic între losartan si captopril, în ceea ce priveste reducerea mortalitãtii de toate cauzele.
În ambele studii clinice controlate cu comparator (nu placebo controlate), efectuate la pacienti cu insuficientã cardiacã, profilul de tolerabilitate al losartanului a fost mai bun decât al captoprilului, cu o incidentã semnificativ mai scãzutã a întreruperii tratamentului din cauza evenimentelor adverse si o incindentã semnificativ mai scãzutã a tusei.
O crestere a mortalitãtii a fost observatã în studiul ELITE II într-un subgrup redus (22 % dintre toti pacientii cu insuficientã cardiacã) tratati cu beta-blocante, ca medicatie de bazã.
Copii si adolescenti Hipertensiune arterialã
Efectul antihipertensiv al losartanului a fost evaluat într-un studiu clinic efectuat la 177 de copii si adolescenti hipertensivi, cu vârsta de 6 pânã la 16 ani, cu greutatea >20 kg si rata filtrãrii glomerulare 30 ml/min/1,73 m2 suprafatã corporalã. Pacientilor cu greutatea >20 kg pânã la <50 kg li s-au administrat doze de 2,5, 25 sau 50 mg losartan pe zi, iar pacientilori cu greutatea >50 kg li s-au administrat doze de 5, 50 sau 100 mg losartan pe zi. Dupã 3 sãptãmâni de tratament, s-a constatat cã losartanul administrat o datã pe zi a scãzut tensiunea arterialã în functie de dozã.
Per ansamblu, rãspunsul clinic a depins de dozã. Aceastã relatie dozã-efect a devenit foarte evidentã la grupul tratat cu dozã micã, comparativ cu grupul tratat cu dozã medie (perioadã I: -6,2 mmHg comparativ -11,65 mmHg), dar a fost mai atenuat atunci când au fost comparate grupul tratat cu dozã medie si cel tratat cu dozã mare (perioadã I: -11,65 mmHg comparativ cu -12,21 mmHg). Dozele cele mai mici studiate, 2,5 mg si 5 mg, corespunzãtoare unei doze medii zilnice de 0,07 mg/kg, nu au pãrut sã ofere o eficacitate antihipertensivã certã.
Aceste rezultate au fost confirmate în faza a doua a studiului, când pacientii au fost distribuiti randomizat, dupã 3 sãptãmâni de tratament, fie pentru continuarea tratamentului cu losartan fie pentru administrarea de placebo. Diferenta între cresterile tensiunii arteriale comparativ cu placebo a fost mai mare în grupul tratat cu doze medii (6,70 mm Hg în cazul dozelor medii comparativ cu 5,38 mmHg în cazul dozelor mari). Cresterea tensiunii diastolice a fost similarã la pacientii la care s-a administrat placebo si la cei care au continuat tratamentul cu losartan în dozã micã în fiecare grup, ceea ce a sugerat, din nou, cã doza cea mai micã din cadrul fiecãrui grup, nu a prezentat un efect antihipertensiv semnificativ.
Efectele pe termen lung ale losartanului asupra cresterii, pubertãtii si dezvoltãrii generale nu au fost studiate. De asemenea, nu a fost stabilitã nici eficacitatea pe termen lung a tratamentului antihipertensiv cu losartan asupra reducerii morbiditãtii si mortalitãtii cardiovasculare la copii si adolescenti.
5.2     Proprietãti farmacocinetice
Absorbtie
Dupã administrarea oralã, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj, formând un metabolit activ, acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi. Biodisponibilitatea sistemicã a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%. Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului sãu activ este atinsã la 1 orã si, respectiv la 3-4 ore.
Distributie
Atât losartanul cât si metabolitul sãu activ sunt legati ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 litri.
Metabolizare
Aproximativ 14% dintr-o dozã de losartan administratã intravenos sau oral este transformatã în metabolitul sãu activ. Dupã administrarea oralã sau intravenoasã de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmaticã circulantã este atribuitã în principal losartanului si metabolitului sãu activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o metabolizare minimã a losartanului în metabolitul sãu activ.
În afarã de metabolitul activ se formeazã si metaboliti inactivi.
Eliminare
Clearance-ul plasmatic al losartanului si al metabolitului sãu activ este de aproximativ 600 ml/min si, respectiv de 50 ml/min. Clearance-ul renal al losartanului si al metabolitului sãu activ este de aproximativ 74 ml/min si, respectiv de 26 ml/min. Când losartanul este administrat pe cale oralã, aproximativ 4% din dozã se excretã nemodificatã prin urinã si aproximativ 6% din dozã se excretã prin urinã sub formã de metabolit activ. Farmacocinetica losartanului si a metabolitului sãu activ evolueazã liniar pentru doze orale de losartan potasic de pânã la 200 mg.
Dupã administrarea oralã, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului sãu activ scad poliexponential, cu un timp de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare de aproximativ 2 ore si, respectiv, 6-9 ore. În timpul administrãrii unei doze de 100 mg o datã pe zi, nici losartanul si nici metabolitul sãu activ nu se acumuleazã semnificativ în plasmã.
La eliminarea losartanului si a metabolitilor sãi contribuie atât excretia biliarã cât si cea urinarã. Dupã administrarea la om a unei doze orale/intravenoase de losartan marcat radioactiv 14C, aproximativ 35%, respectiv 43% din radioactivitate se regãseste în urinã si 58%, respectiv 50%, în fecale.
Grupe speciale de pacienti
La pacientii hipertensivi vârstnici, concentratiile plasmatice de losartan si metabolit activ nu variazã semnificativ, comparativ cu cele observate la pacientii hipertensivi tineri.
La pacientii hipertensivi de sex feminin, concentratiile plasmatice de losartan au fost de pânã la douã ori mai mari decât cele ale pacientilor hipertensivi de sex masculin, în timp ce între concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu au fost diferente între bãrbati si femei.
Dupã administrarea oralã la pacienti cu cirozã hepaticã alcoolicã usoarã pânã la moderatã, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului sãu activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la voluntari tineri de sex masculin (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Concentratiile plasmatice ale losartanului nu sunt modificate la pacientii cu un clearance al creatininei peste 10 ml/minut. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a losartanului este de aproximativ 2 ori mai mare la pacientii care efectueazã sedinte de hemodializã comparativ cu pacientii cu functie renalã normalã.
Concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu sunt modificate la pacientii cu insuficientã renalã sau la pacientii care efectueazã sedinte de hemodializã.
Nici losartanul si nici metabolitul sãu activ nu pot fi eliminati prin hemodializã.
Farmacocinetica la copii si adolescenti
Farmacocinetica losartanului a fost studiatã la 50 pacienti hipertensivi copii si adolescenti, cu vîrsta de >1 lunã, pânã la <16 ani, prin administrarea o datã pe zi a dozei orale medii de losartan de aproximativ 0,54 pânã la 0,77 mg/kg.
Rezultatele au arãtat cã metabolitul activ al losartanului apare la toate grupele de vârstã. Rezultatele demonstreazã existenta unor parametri farmacocinetici similari ai losartanului dupã administrare oralã la sugari si copii mici, prescolari, copii de vârstã scolarã si adolescenti. Parametri farmacocinetici ai metabolitului activ diferã într-o mãsurã mai mare,în functie de grupa de vârstã. Diferentele sunt statistic semnificative la comparatia dintre copii prescolari si adolescenti. Comparativ, expunerea la sugari si copii mici a fost mai mare.
5.3 Date preclinice de sigurantã
Datele non-clinice din studiile conventionale asupra sigurantei farmacologice, toxicitãtii dupã administrarea de doze repetate, genotoxicitãtii si potentialului carcinogen nu au evidentiat vreun risc special pentru om. În studiile de toxicitate dupã administrarea de doze repetate, utilizarea losartanului a determinat o scãdere a parametrilor eritrocitari (eritrocite, hemoglobinã, hematocrit), o crestere a uremiei si cresteri ocazionale ale creatininemiei, scãderea greutãtii cordului (fãrã corespondentã histologicã) si modificãri gastrointestinale (leziuni mucoase, ulcere, eroziuni, hemoragii). Similar medicamentelor care actioneazã direct asupra sistemului reninã-angiotensinã, s-a demonstrat cã losartanul are efecte adverse asupra dezvoltãrii fetusilor, determinând decesul fetusilor si malformatii.

6.1     Lista excipientilor

Nucleu

Celactozã (lactozã monohidrat si pudrã de celulozã)
Amidon pregelatinizat
Amidon de porumb
Celulozã microcristalinã
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
Film
Hipromelozã
Talc
Propilenglicol
Dioxid de titan (E 171)
6.2     Incompatibilitãti
Nu este cazul.
6.3     Perioada de valabilitate
Lorista 50 mg: 3 ani.

 

ATENȚIE ! Toate informațiile din acest site sunt publicate cu scop informativ și nu se pot substitui sfaturilor sau prescripțiilor medicului dumneavoastră sau a oricărui personal medical calificat.


Produse din aceeasi categorie.

  • Torvacard 20 mg

    Torvacard 20 mg
    97.15 lei

    Reducere
    3% - 94.24 lei
    5% - 92.29 lei

    Stoc epuizat
  • Simvastol 20 mg

    Simvastol 20 mg
    174.25 lei

    Reducere
    3% - 169.02 lei
    5% - 165.54 lei

    Adauga in cos
  • Co-Diovan

    Co-Diovan
    332.35 lei

    Reducere
    3% - 322.38 lei
    5% - 315.73 lei

    Stoc epuizat
  • Ulei de dovleac

    Ulei de dovleac
    37.54 lei

    Reducere
    3% - 36.41 lei
    5% - 35.66 lei

    Stoc epuizat
  • Omacor

    Omacor
    443.3 lei

    Reducere
    3% - 430.00 lei
    5% - 421.14 lei

    Stoc epuizat
  • Lozap 50

    Lozap 50
    50.31 lei

    Reducere
    3% - 48.80 lei
    5% - 47.79 lei

    Stoc epuizat
  • Lorista

    Lorista
    108.14 lei

    Reducere
    3% - 104.90 lei
    5% - 102.73 lei

    Adauga in cos
  • Vasilip

    Vasilip
    153.8 lei

    Reducere
    3% - 149.19 lei
    5% - 146.11 lei

    Adauga in cos
  • Simvastol 10 mg

    Simvastol 10 mg
    76.05 lei

    Reducere
    3% - 73.77 lei
    5% - 72.25 lei

    Adauga in cos

 cutii